| 1.
|
CUCER'IRE, cuceriri, s.f. Acţiunea de a (se) cuceri si rezultatul ei; câstig, progres, izbândă. ◊ Expr. (Fam.) A face o cucerire = a-si atrage simpatia sau dragostea ciuva. - V. cuceri.Sursă
: DEX'98
( 51945)
- Felicia |
| |
| 2.
|
CUCER'IRE s. 1. luare, ocupare, ocupaţie, (fran-ţuzism înv.) conchetă. (~ Griviţei.) 2. v. subju-gare. 3. v. repurtare. 4. v. câstigare. 5. v. încântare. Sursă
: Sinonime
( 179812)
- siveco |
| |
| 3.
|
cucer'ire s. f., g.-d. art. cucer'irii; pl. cucer'iri
Sursă
: DOR
(236842)
- siveco |
| |
|
|